-Cum profită recuperatorii de pasivitatea debitorilor-
Mesajul ilustrat mai sus reprezintă șocul pe care îl trăiesc tot mai mulți debitori din România în momentul în care află, printr-o notificare automată transmisă de bancă, că toate conturile le-au fost blocate în urma unei popriri instituite de un executor judecătoresc.
În ultimii ani, executările silite inițiate pentru contracte încheiate în urmă cu zece până la cincisprezece ani au devenit o realitate frecventă, deși în numeroase cazuri dreptul creditorului de a obține executarea silită este stins prin prescripție, însă recuperatorii de creanțe mizează pe lipsa de reacție a debitorilor, pe necunoașterea termenului general de prescripție de trei ani și pe convingerea eronată că, odată începută executarea, aceasta ar fi automat legală și imposibil de contestat.
Ce reprezintă executarea silită și când devine abuzivă?
Executarea silită presupune punerea în aplicare a unui titlu executoriu prin intermediul unui executor judecătoresc. Caracterul legal al acestei proceduri depinde de respectarea unor condiții esențiale, între care existența unui drept neprescris de a obține executarea silită ocupă un loc central, deoarece, în absența acestuia, orice măsură de executare devine vulnerabilă și poate fi anulată de instanță.
În practică, numeroase executări silite sunt inițiate după perioade îndelungate de inactivitate a creditorilor inițiali, perioade în care creanțele sunt cesionate către societăți de recuperare care, deși cunosc sau ar trebui să cunoască intervenirea prescripției, demarează proceduri de executare mizând pe faptul că debitorii nu vor formula contestații în termenul legal.
Prescripția de trei ani – mecanismul ignorat în mod frecvent!
Legislația civilă prevede un termen general de prescripție de trei ani, calculat de regulă de la data scadenței obligației sau de la ultima plată efectuată, iar dacă în acest interval nu au fost realizate acte valabile de întrerupere a prescripției, dreptul de a obține executarea silită se stinge.
Cu toate acestea, recuperatorii de creanțe achiziționează portofolii de datorii vechi la prețuri minime și inițiază executări silite în masă, bazându-se pe ideea că majoritatea debitorilor nu cunosc efectele prescripției și nu verifică vechimea reală a obligației, iar această pasivitate transformă o executare contestabilă într-o obligație executată integral, cu consecințe financiare severe.
Poprirea conturilor bancare – instrumentul de presiune imediată!
Poprirea conturilor bancare este una dintre cele mai intruzive forme de executare silită, deoarece produce efecte imediate asupra vieții debitorului, blocând accesul la salarii, economii și alte venituri, iar în cele mai multe situații debitorii află despre existența executării abia în momentul în care cardurile nu mai funcționează sau primesc notificarea băncii, moment în care presiunea psihologică și teama de consecințe îi determină să accepte situația fără a verifica legalitatea măsurii.
Executorul judecătoresc nu analizează din oficiu intervenirea prescripției, rolul său fiind limitat la punerea în executare a cererii creditorului, ceea ce înseamnă că numai instanța de judecată poate constata caracterul prescris al creanței, iar acest lucru este posibil exclusiv dacă debitorul formulează contestație la executare în termenul legal de 15 zile.
Informarea corectă și reacția rapidă în fața unei popriri pot face diferența între o executare abuzivă anulată și o obligație financiară suportată integral, chiar și atunci când dreptul creditorului era prescris.
avocat.hedesiu@gmail.com