În comunitatea oamenilor care muncesc în România privată, se evidențiază în ultima perioadă o nevoie tot mai mare de a cunoaște ce comportamente se încadrează în limitele legalității și care sunt acele acțiuni care pot fi considerate abuzive și discriminatorii.
În România nu există statistici clare cu privire la nivelul răspunderii acestui fenomen, existând însă anumite studii din care rezultă că hărțuirea la locul de muncă este un fenomen prezent în mediul profesional, despre care însă se vorbeste poate prea puțin, mulți angajați acceptând într-un fel abuzurile ca parte a mediului de lucru.
În ultima perioadă s-a observat o dezvoltare a cadrului legislativ în materie de discriminare si hărțuire, ceea ce este de natură a impulsiona sesizarea existentei cazurilor de discriminare și hărțuire și totodată, de a determina angajatorii să se aplece cu mult mai multă atenție asupra acestor riscuri ce pot apărea la locul de muncă.
Precizăm că Legea nr. 167/2020 instituie obligația angajatorului de a lua orice măsuri necesare în scopul prevenirii şi combaterii actelor de hărţuire morală la locul de muncă, inclusiv prin stabilirea în regulamentul intern al unităţii a unor sancţiuni disciplinare pentru angajaţii care săvârşesc acte sau fapte de hărţuire morală la locul de muncă.
În cazul în care angajatorul nu ia toate măsurile necesare în vederea înlăturării comportamentelor abuzive, acesta va putea fi sancționat contravenţional cu amendă de la 30.000 Lei la 50.000 Lei.
În cazul în care acțiunile de hărțuire și discriminare se întind pe o perioadă îndelungată, iar angajatorii nu iau măsuri în sensul asigurării unui mediu de lucru sănătos, persoanele salariate se pot adresa instanțelor de judecată cu o acțiune în baza căreia pot solicita:
– obligarea angajatorului la plata către salariat a unor sume cu titlu de daune morale;
– obligarea angajatorului la luarea tuturor măsurilor necesare pentru a stopa orice acte sau fapte de discriminare sau hărţuire morală la locul de muncă.
CARE SUNT FAPTELE DE HĂRȚUIRE ȘI DISCRIMINARE CARE POT FI SANCȚIONATE DE INSTANȚA DE JUDECATĂ?
- Stabilirea unor sarcini imposibil de realizat, în scopul descurajării persoanei salariate;
- Atacul la persoană prin intermediul glumelor proaste, zvonuri, minciuni menite sa defăimeze;
- Evidențierea permanentă a raporturilor de ierarhie dintre angajator și salariat;
- Provocarea unei stări de insecuritate, stres, anxietate prin amenințări, injurii, limbaj agresiv;
- Presiunea exercitată asupra salariatului cu cereri care nu se regăsesc în fișa postului, acțiuni care creează un puternic sentiment de umilinţă;
- Oferirea unor sarcini neînsemnate, pentru a pune salariatul într-o ipostaza nefastă;
- Tragerea la răspundere a salariatului de către angajator în fața colegilor și prezentarea acestuia într-o lumină nefavorabilă, în scopul lezării demnității și imaginii salariatului;
- Excluderea persoanei de la ședintele de echipă și izolarea față de ceilalți salariați;
- Aplicarea unui tratament diferit, discriminatoriu în raport cu alți colegi;
- Acțiuni destinate limitării posibilitatii de exprimare a victimei;
- Confiscarea abuzivă a echipamentelor de lucru, mutarea salariatului în alt birou și restricționarea accesului acestuia la informațiile și resursele instituției angajatoare, fiind evident că sarcina angajatorului ar fi cea de a asigura angajaților accesul la resursele necesare pentru a-și desfășura activitatea în condiții cât mai bune;
- Ignorarea parțială sau totală a solicitărilor salariatului, cât timp este evident că oricărei solicitări a unui angajat trebuie să i se ofere un răspuns într-un termen rezonabil;
- Aplicarea unor sancţiuni disciplinare abuzive de natură a aduce prejudicii grave prestigiul, onoarei, reputaţiei și demnității persoanei salariate;
- Încercările repetate ale conducerii de a descuraja, amenința și de a forța salariatul să își dea demisia;
Articol redactat de avocat Hedeșiu Ioana Arina